O critica ...

 (4)

CRITICACARE NE LIPSEȘTE CA SĂ FIM MARI ȘI VALOROȘI.


Suntem o nație inteligentă, fricoasă, creativă, ospitalieră, cârtitoare, bagatelistă, sensibilă, mârlă, emotivă, mediocră, tenace, infatuată, sihastră, milostivă, egoistă, darnică, indolentă etc. Astea sunt provizorii în totalitatea lor pentru că suntem așa numai când vrem, fiindcă, fiecare din noi, care facem parte din acest popor-spectacol-sublim, avem o inconsecvență de circumstanță.
Zice unul:” bă, te-au bătut în gară, aseară… Da, mă, da ce, aia era… gară?”. Mai e și “Drobul de sare”, basm devenit național!


Dar toate pălesc în cazul unei constanțe: suntem, până la paroxism, papagali! Adică imităm cu o convingere demnă de cele mai mari fapte luminate. Orice. D’aia nici nu avem decât surogate, cum era pe vremuri “nechezolul”, stupid și nociv înlocuitor al cafelei. În toate, în lucrurile pe care le facem copiem cu nonșalanță, nerușine, cu neobrăzare. Mai mult, asta a devenit virtute: copiem lumina, copiem întunericul, copiem teze de doctorat, ziare, haine, stiluri, gesturi, copiem… sunete. Bănică e Elvis, Andreea e Lagy Gaga, Vadim e Jean-Marie Le Pen, Cărtărescu Chateubriand, o curvă, L.I., “Pamela Anderson a României” și n-a rămas nimic din ce au ei fără să avem și noi. La câtă incultură avem, cât mai multă adulare pentru sclifosiții teveriști sau/și “artiștii” de doi bani… “Cum e turcu’ și pistolul”, adicăca artiștii… și publicul e la fel… Totul este pastișă blegă și cu iz (vă rog, folosiți definiția D.E.X.). Ne facem de râs și d’aia rahatul nostru e  praf, “afară” unde valoarea este cu totul alta decât amăgirea noastră locală. El e cul, ea este culă.
 La noi, aici în Grup, desigur, suntem altfel. Legic, “persoanele de față sunt excluse”; noi nu furăm și nu copiem pe nimeni! Am primit “Chasseur d’images” (Vânătorul de imagini) nr. 350/ianuarie-februarie 2013. Sunt abonat! Este o revistă formidabilă despre tot ce nou în Lumea Fotografică. N-o să avem niciodată una la fel; la noi este “Foto Magazin”, o revistă bătrânească, îmbâcsită și ineptă, din care nu poți afla dacă se scrie despre anul 1900 sau 2000… O revistă exact ca apa: inodoră, incoloră și fără gust!
Ei bine, în “Chasseur d’images” am găsit cu bucurie surprinzătoare un grupaj “Critique photo” (în românește sună la fel). La început am crezut că mă imită… Citind mai atent m-am liniștit; nici vorbă!
Francezii sunt narativi, prozaici și… cuminți. Sunt latini ca noi, dar mai fleoșcăiți; nu sunt la fel de sanguinici ca românii. Iată ce zice D.E.X.:  SANGUÍNIC adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent. Mamă, ce de ce… Mă regăsesc, mă identific și îmi asum toate adjectivele, desigur cu  obiecțiile posibile, chiar și din condescendență, pentru lipsa celui mai important: tenace! Spun asta pentru cei care mă înjură; să se bucure și ei că mi se cam… cum să spun ca să înțeleagă, dar să nu fiu murdar, la fel ca ei?
         
Să trecem la fapte; ăia, francezii, critică niște poze primite. La fel ca mine! O fac palid, calm fără precizie, mai mult povestesc niște poze. Dar, e bine decât de loc, merge și așa. Cu multă bucurie și, mai ales, cu multă considerație vă las să aveți concluziile Dumneavoastră. În acest fel veți avea măsura evoluției și, prin geometria comparației veți afla cât de mult ați învățat. Desigur, țin cu voi și… mă aplec…