ALBASTRU DE MARE






ALBASTRU DE MARE…
(fotocântec)

În cuibul mării păsările cresc și se răstoarnă valurile peste ele, dar ele cresc și nu se mai întorc la cuiburi și marea plânge după ele. Nisipul spune: hai prieteni, în aripi să turnăm pietriș, ca păsările mării să nu poată, să urce înspre luminiș. Și peștii… hei, veniți din fiecare neam un pește, căci păsările mării pleacă și noi o să rămânem singuri și marea, fără păsări, n-o să ne mai placă… 
Pe mare, între cer și apă, stau, corăbii de pescari, și oamenii cu palmele la gură strigă: nuuuuuuu, păsări ale mării nu plecați, copiii noștri vor aduce de mâncare, se vor juca cu voi și voi cu pești, și-n fiecare zi va crește câte-un cuib în mare. 
………………………………………………………………………………………….

Vai, păsări ale mării, ce va fi acum de voi? Vuiește marea, scoicile închid cu trosnet ouăle uscate și urcă-n cer. Figuri stricate, iar puii mor fără părinți.
………………………………………………………………………………………….

Hei păsări, ce va fi acum de voi? De ce plecați spre cer? 

Și marea e albastră...