Paul Agarici

Fotografia este făcută de om şi nu de aparat. Orice alt cuvânt înseamnă justificarea nepriceperii...

DESPRE MINE

Am făcut primele fotografii prin 1970.

Din anii studenţiei mele (Facultatea de Filologie, “limba şi literatura română, secundar lb. franceză”), umblând aiurea prin Biblioteci, cum unii azi prin discoteci, am deprins tainele comunicării cu ajutorul unui limbaj!

Spun asta pentru că, mai târziu, am ajuns să mă exprim fotografic prin ştiinţa cărţilor citite...

Din marele domeniu al Fotografiei am ales partea în care imaginea este simplă şi concretă, o imagine pertinentă care invită privitorul la bucurie, revelaţie, gândire. Am ales să mă exprim pozitiv pentru că am convingerea că bunătatea şi lucrurile frumoase sunt atât de rare încât, surprinzător, ele constituie ineditul, inefabilul şi surpriza vieţii noastre cotidiene...

Alţii au găsit alte drumuri în fotografie; ele nu sunt nici antagoniste şi nici circumscrise! Eu nu „deranjez” pe nimeni şi am, deci, dreptul la reciprocă!

Pentru mine este important să „comunic”, să vorbesc prin imagini, pentru simplul motiv că am convingerea că pot spune ceva despre lumea din jurul meu. Iată de ce nu-mi trebuie snobismul unui loc cosmopolit; locurile României sunt infinite şi pline de tâlcuri...Dacă toţi românii majori ar face fotografii tot nu s-ar epuiza ineditul acestui pământ şi al oamenilor lui!

Să vă spun că mă simt foarte bine? Că, prin fotografia pe care am înţeles să o fac am găsit drumul spre sufletul şi, mai ales, mintea voastră? Ăsta sunt eu, asta sunteţi Dumneavoastră. Suntem împreună? Este o „teză”, este Credinţa mea...

Se cuvine să-mi fac o prezentare: din 1977, ca să învăţ fotografie, am devenit profesor la „ŞCOALA POPULARĂ DE ARTĂ”. Din 1979, am început iureşul meseriei: debutul în presă, fotoreporter la „CONTEMPORANUL”.
Apoi, din 1982,  am lucrat la „FLACĂRA”, cea mai tare şi profundă academie de presă sui-generis.

Am lucrat la mai toate publicaţiile mari : „ROMÂNIA LIBERĂ” (reporter special), „CONTRAST” (reporter special), „BARICADA” (şef secţie, fotoreporter), „ZIG-ZAG” (reporter social, fotoreporter), „INDISCRET” (redactor şef), „VIITORUL ROMÂNESC” (şef secţie reporteri speciali, redactor şef adjunct) „PRIVIREA” (senior editor), „CURENTUL” (director de imagine), „INDEPENDENT” (senior editor), „JURNALUL NAŢIONAL” (senior editor, fotoreporter), singurul ziar unde se mai publică fotografie de calitate, prin grija consecventă a lui Marius TUCĂ şi a unor fotoreporteri-salariaţi, care încă îşi mai iubesc meseria şi mai au respect pentru ea…

Sunt “profesor de tehnică şi artă fotografică” la Şcoala de ArtăBucureşti, atestat de Centrul Special de Perfecţionare a Cadrelor, Certificat de absolvire nr. 0006207/25 aug. 1981, nr. matricol 16  C.C.E.S. Intre 1990 şi 2004 aproape 90% din fotoreporterii Presei Naţionale erau foştii mei elevi. Am trăit cea mai mare bucurie profesională: absolvenţii erau colegi cu mine, profesorul lor! Am peste 1.500 de absolvenţi, nume importantante care fac onoare fotografiei româneşti  contemporane pe care chiar o reprezintă cu onestitate şi modestie profesională.

Odată cu dispariţia din presă a genului fotoreportaj, m-am retras şi, de pe margine, am devenit un ziarist înţelept, membru al „International Organization Of Journalists”, legitimaţie nr. 2.702/1999. Am o valiză de lemn, cum se pleca la armată, plină de diplome şi medalii. Toate astea le păstrez mai mult din orgoliu, pentru că...fiecare om are dreptul să şi greşească…

Selecţia de fotografii pe care am făcut-o reprezintă experienţa de viaţă, cultura, atitudinea mea despre adevăr şi despre lume!

Indiferent de subiectul lor, sunt bucuros să le consider alter ego, şansa mea să trăiesc în mod corect lumea pe care o iubesc, o respect şi mă las copleşit de ea.  Sunt fericit că trăiesc şi vorbesc româneşte şi că „scriu” cu ajutorul fotografiei!

Nu doresc mai mult decat sa colaboram si sa va fiu de folos.